Cum arăta cel mai vechi Homo sapiens cunoscut: O reconstrucție digitală oferă o privire spre originile speciei

Specialistul în grafică 3D Cícero Moraes a realizat o aproximare facială pornind de la rămășițele fosile descoperite la Jebel Irhoud, în Maroc. Deși craniul prezintă o mandibulă proeminentă și trăsături robuste, fizionomia generală a individului este surprinzător de apropiată de cea a oamenilor din prezent.

Fosilele care au rescris cronologia speciei

Primele vestigii din situl de la Jebel Irhoud au fost scoase la lumină la începutul anilor 1960 de către un muncitor dintr-o exploatare minieră. Inițial, specialiștii au presupus că era vorba despre un neanderthalian african care a trăit în urmă cu aproximativ 40.000 de ani.

Săpăturile ulterioare au adus însă la suprafață mai multe unelte de piatră și oase umane. Două studii publicate în 2017 au reclasificat aceste descoperiri drept aparținând unor indivizi timpurii de Homo sapiens. Datarea științifică a indicat o vechime de circa 315.000 de ani (cu o marjă de eroare de 34.000 de ani), devansând momentul apariției documentate a speciei noastre cu circa 100.000 de ani, notează Science Alert.

Cum a fost realizat chipul digital

Modelul digital nu reprezintă portretul strict al unei singure persoane, ci este un compozit anatomic. Calota craniană și mare parte din față provin de la craniul de referință Irhoud 1, în timp ce maxilarul inferior și dinții au fost reconstituiți pe baza altor fragmente găsite în același sit arheologic.

Pentru a definitiva modelul, Moraes a combinat înregistrări vizuale ale craniului fosilizat cu o tomografie computerizată a unui om modern, adaptând structura digitală la proporțiile fosilelor. Grosimea mușchilor și a straturilor faciale a fost aproximată pe baza măsurătorilor de anatomie umană.

Rezultatul include atât variante monocrome fără pilozitate, cât și o versiune color, prevăzută cu barbă și păr. Autorii menționează că textura pielii, culoarea acesteia și părul reprezintă elemente speculative, dat fiind că materialul fosil nu conservă țesuturile moi.

Un amestec de trăsături arhaice și moderne

Cercetările anterioare au confirmat că indivizii de la Jebel Irhoud aveau fețe de tip relativ modern, chiar dacă forma cutiei craniene păstra încă proporții alungite, specifice hominizilor arhaici. Această diferență susține teoria conform căreia diversele componente ale anatomiei omului modern au evoluat în ritmuri distincte.

Potrivit lui Moraes, deși trăsăturile osoase pronunțate ar fi vizibile la o privire atentă, un astfel de individ ar fi putut să se integreze fără să pară complet străin într-o mulțime din lumea contemporană.